âsneita f. ō-St., nur in Gl. ‚(abgeschnittener)
Zweig, Reis, surculus, sarmentum‘. Vgl. âsnit. —
âsneitahi n. ja-St., nur Gl. 1, 753, 63: ‚Reisig, ab-
geschnittene Zweige, sarmenta‘. S. â-, snîdan;
-ahi. — Ahd. Wb. I, 677; Starck-Wells 36.