hinarihtîgAWB adj., NBo: ‚gerade, geradli-
nig vorwärtsgerichtet; rectus‘. S. hina, rihtîg.
— Ahd. Wb. 4, 1108; Splett, Ahd. Wb. 1, 738;
Köbler, Wb. d. ahd. Spr. 548; Schützeichel⁶
162.